Minutu Grossu o Grossu Minutu, o pè u più Minutu, cum’è no u chjamemu in generale, ferma unu di i persunaghji più
populari di a literatura corsa. I primi scritti nant’à ellu datanu di u 1830 : A.C.Pasquin (Valéry Pasquin) in u so Voyages
en Corse, l’île d’Elbe et la Sardaigne (publicatu in u 1837) ramenta stalvatoghji chì ghjente d’Orezza averebbenu contu
nant’à un certu « Minuto Grosso, espèce de Falstaff Corse, qui tant de fois dérida le front soucieux de Paoli ». Hè cusì
chì l’autore riassume a fiura tramandata da a tradizione à bocca : u nostru persunaghju, traculinu di mistieru, saria
campatu à u seculu 18, è averia cunnisciutu cusì è frequentatu da vicinu u generale Pasquale Paoli, capu storicu di l’isula
à quell’epica. Hè propiu per quessa ch’omu l’hà qualificatu à le volti di « buffone di Paoli », ciò ch’elli stimonu pocu
verisimile a più parte di i cumentatori.


